It's gravity.

..in mod cert, el nu asteapta joi asa cum astept eu.sau vineri. banuiesc, intuiesc, ca el nu asteapta nimic. si conteaza.mi-ar placea sa zic asa- "de data asta nu-mi pasa".au contraire. de data asta, imi pasa.

Am iesit cu Cora la o plimbare in seara asta. Sa-si cumpere ea un eclaire.
Da, am iesit si un eclaire a fost pretextul.
Si eu purtam crocsii galbeni, si fara sosete, dar nu mi era deloc frig, si hainutza eleganta a Corei. Si ea era in pijamalele roz, si cu un fas negru (tot imprumutat), pe deasupra. :) Un pic de nebunie in plin Iasi, ce ne lipseste, ce ne trebuie? ce cautam? ..

..ce vreau eu de la tine? vreau totul. vreau macar minimul pe care poti sa- l oferi la momentul x din intervalul..

Dar aerul era splendid- adevarul e ca ieseam pentru prima oara astazi. Si aerul era usor si rece si putin- putin, sapte la suta, 24 grame, visai ca esti la marginea padurii, pe toloaca la Ligia. Numai a conifere amarui nu mirosea ( nah, eram doar in plin Iasi, zona centrala, fosta padure splendida, acum aglomeratie urbana, studenti). Dar trebuie sa ma crezi- era de ajuns sa intinzi putin bratele, sa-ti arcuiesti delicat gatul si sa te ridici pe varfuri- un fel de miscare balerina( degas e frumos, degas e sensibil)- da, era de ajuns sa faci miscarile astea elementare si pun pariu ca ai fi zburat. Prea era usor aerul.. Undeva, chiar aici in Iasiul meu, in zona Copou, chiar la Universitate, prin statia de tramvai si prin Codrescu, se facuse pentru o clipita, o gaura. Nu, nu o gaura in stratul de ozon, ce stupid. Se facuse o gaura in forta aia grea, gravitationala. Chiar in momentul in care eu si Cora am iesit sa cumparam eclaire-ul.. Te ridicai, te inaltai, pluteai, stii tu, ca in spatiu, ca-n ceruri. Te ridicai usor, aveai un umar gol, si zambetul amar, si pluteai. ( Baiete, esti prost, iar eu nu sunt o curva pe-un tortuar..)

Ciorile din copou au profitat de lipsa asta subita, neasteptata, de gravitatie. Au zburat pana la luna si inapoi, le e foame, le e foame, le e foame, iar mie mi-e foame de iubire. Ce cliseu..:)))) Ma fac sa rad. Ar fi fost inedit. Ar fi trebuit doar sa iesi din biroul tau- mi l inchipui dezordonat, sufocant- sau din apartamentul tau ( unde esti tu, mai?..unde stai acum?..). Daca ai fi iesit, probabil ai fi zburat. Si cu siguranta ca as fi plutit si eu. Putin de tot.

Iubiti si caini vagabonzi..

asta- seara stateam in fata magazinului " iulia", de unde cumparam adesea paine neagra feliata sau intermediara, servetele parfumate, pufuleti, portocale si ciocolata, gel de dus, conserve de peste, pateuri..

da, cum ziceam, stateam acolo si o asteptam pe corina sa isi cumpere servetele demachiante si poate inca ceva.

suddently, au aparut 2 tipe. veneau din camin, in haine ordinare (nu m-as mira sa fi fost in pijamale!..) si cu ele- un caine- un caine maro deschis, ca un ness batut cu mult zahar si un strop de apa. si era ceva nespus de cald si bland in privirea lui..

fetele au intrat hlizindu-se stupid in magazin. ma duc cu gandul la mine si andreea. poate pentru ca si noi, mai demult, in magazine, tot asa..

si cainele e un caine la strazii, un maidanez zburator, daca vrei, insa ele il trateaza de parca ar fi al lor, iar el la trateaza pe ele ca pe niste suverane stapane. se gudura pe langa picioarele lor si le zambeste content si condescendent. da, zau, cainii sunt poate printre singurele mamifere capabile sa zambeasca frumos, frumos de tot..

da, si ele au intrat. si, cumva, i-au dat de inteles sa astepte. asa ca el s-a proptit pe picioarele din spate, langa mine. si eu o astept pe Corina..

deodata, ma cuprindeo patima nebuna- cainele asta trebuie sa fie al meu ! nu pentru ca e un caine frumos si cald ca un ness cu mult zahar si..NU! ci pentru ca el al lor si el se gudura asa si de-aia! ca are deja niste stapane, niste leaderi informali si deloc legali ( el tot caine al strazii ramane, existent probabil undeva in registrele hingherilor municipali..)

Da, il vreau!.. vreau sa-mi arate mie ca.. il strig, incet, cu nasul infundat in fular, ca sa nu ma zareasca ele din magazin. il chem bland, cutzu-cutzu, hai, cutzu-cutzu, hai, cutzu. putin dezorientat, priveste spre magazinul cu usa inchisa. e iarna, e frig, nu e ger, dar e frig. insa mie nu imi e, si nici lui. eu am haina groasa, din suedia, iar el blana groasa, maro, de pe strazi si numai buna pentru strazi.

il chem mai tare, mai rugator. intelege. stie ca sunt eu. ( mie de ce nu imi zambeste?!..) ma priveste doar. are un fel de curiozitate, plictisita.o curiozitate plictisita de 5 secunde. apoi se ridica incet si pleaca, 3 metri mai incolo, langa zidul kioskului. fara sa maraie, fara sa zica nimic, fara ostilitate.

fetele ies. "a plecat cutzu..", zice una cu un aer trist. dar cutzu e si cand le vede, li se alatura, toata lumea e multumita, cainele zambeste din nou, haios, ele il alinta- "hai, cutzu-cutzu-cutzu!.."

nu inteleg. ma intreb daca in pachetul pe care una din ele il duce in brate e salam, carne, vreo chifla parfumata, ceva care-i ademeneste lui cutzu narile si-i trezeste simpatia asta subita.probabil. most likely.

iese si corina.o pornim agale pe alee, prin parcul solitar- tufele albe, tufele negre, decor de doliu..

le ajungem din urma pe cele doua cu javra lor maro. trag cu ochiul in bratele fetei cu pachetul, sa ma conving ca e salam si de aceea cainele..e o conserva. de peste. bine sigilata, absolut etansa. daca nu o deschizi, nu se strica, says mom. e ton bun. de la rusi. nu, nu miroase daca n-o deschizi..." nu miroase, asadar.

all of a sudden, imi vine sa ma opresc in drepul lor si sa-i ard javrei aleia ordinare un picior intre coaste si ...

dar il las asa sa vada, raul, ca un biet..

forget it. sunt absolut sigura ca si acel caine din povestea aia patetica, acel caine al soldatului, a murit ca o javra ordinara pe mormantul stapanului lui. nu din devotament, ci pentru ca nu a mai gasit singur drumul spre casa si era prea idiot si inadaptat inferior ca sa-si procure singur hrana cea de toate zilele. nu-i asa?.. oricum, a murit o moarte lenta de tot, groaznica ( cate saptamani poate sa supravietuiasca o fiinta umana fara hrana?.. 6 zile fara apa, 6 saptamani fara hrana..asa o fi si la caini..)

tot potaie ai ramas, caine!.. te-ai atasat de cine nu trebuie, si ala a murit. s-a dus. verschwunden. plecat in tarile calde.

ai fost mai fraier chiar decat catelusul schiop,zau daca nu!.. eu am numai trei picioare, si ma misc de-abia, tzop- tzop..