Cele mai interesante lucruri nu le descopar in carti, ci in oameni. Stiam asta de mult.
Sunt aici, intr o tara straina, sub luminile nordului. Departe de Romania.Seara de seara, port random conversations cu gazdele mele.Si fiecare discutie ma pune pe ganduri...
Seara aceasta, eram cu totii la masa, cand gazda mea a spus, in engleza:´
Tonight we talk about Ceausescu!´ Glumea,desigur..Insa dupa cina, am inceput efectiv sa vorbim despre asta. -Trei persoane in jurul unei mese: un suedez, un roman ce a parasit Romania in '89, si eu, studenta romanca. Pe rand, am spus fiecare ce cunoastem, ce am trait, citit sau auzit despre comunism.
Nu stiu daca toate cate s au spus au un fundament real: teorii ale conspiratiei care implicau si Uniunea Sovietica in inlaturarea lui Ceausescu, idei conform carora inainte de anii '80 comunismul era mai putin radical..In orice caz, interesant a fost sa urmaresc impresiile celorlalti, in paralel cu propriile mele impresii.
Cum este posibil ca un popor sa accepte in tacere ignoranta atatia ani, ba mai mult, sa il regrete inca si astazi pe Ceausescu? Cum se poate ca intr o societate cu pretentii moderne, in sec XX, un mosneag terminat ( Ceausescu) sa fie pus la zid si impuscat, without a proper trial ? - intrebari de genul acesta a ridicat suedezul.
Ca romanca, am fost dezamagita de mine insami, dandu mi seama cat de putine stiu si cat de putin m a interesant pana acum. Acum, as vrea sa aflu mai mult. Pana la urma, mai avem inca multe radacini comuniste in noi. Ar trebui sa le cunoastem, ca sa le putem extirpa.
