And where the raspberries grow...
And where the artificial snow and the genuine snow fall together as one ...
Abetone.
Un mic orasel de munte,in inima Appenninilor Tosco-Emilieni. Nimic rau nu ti se poate intampla in manunchiul acesta de verde. Aici se sting toate filosofiile lumii. Ratiunea pura adoarme, imblanzita de crestele calme. Si somnul ei trezeste in mine instinctul. Sunt oameni si in Abetone.Ii vad-turisti,ca si mine. Citesc, si in ei, ca si in mine, dorinta de salbaticie. Insa nu salbaticia grotesca a marilor orase- gaze de esapament, claxoane, vibratii de metrou...
Sunt cu un 1300 de metri aproape de cer. Sunt cu mult mai aproape de Dumnezeu in Abetone. Acest Dumnezeu care, desi este pretutindeni, se descopera parca mai mult in locuri primitive.
Parasesc Abetone cu sentimentul Paradisului pierdut.
1 comment:
"Climbing a mountain outside is climbing a mountain inside".You seem to have understood that.
Post a Comment